Mulțumim din adâncul sufletului pentru invitația păritelui paroh. Am venit aici cu acest "dar al lui Dumnezeu pentru zilele noastre", adică viața Sf. Faustina și mesajul Divinei Milostiviri pe care ea l-a transmis lumii.
Deoarece marți, 5 oct, ecte sărbătoarea Sf. Faustina am considerat cel mai potrivit să cităm o selecție de texte din cartea intitulată "Amintiri despre sora Faustina" scrisă de confesorul ei, fericitul părinte Sopocko, în care sunt prezentate impresiile și experiența trăită de el în relația lui spirituală cu Sfanta Faustina, precum și impactul acestora asupra sa.
Există adevăruri de credință care par să fie cunoscute, despre care se vorbește deseori dar fără a fi înțelese și cu atât mai mult trăite. Așa s-a întâmplat si cu mine in ceea ce privește adevărul despre Milostivirea Divină. Am reflectat de multe ori asupra acestei teme în meditațiile mele, de multe ori am vorbit în predici și am repetat cuvintele rugăciunii liturgice dar nu am încercat să aprofundez conținutul și importanța sa pentru viața spirituală; în mod special nu am reușit să înțeleg și la început nici să accept ca Milostivirea Divină ar fi cel mai mare atribut al lui Dumnezeu Creatorul, Salvatorul, Sfințitorul. Era nevoie de un suflet simplu, sfânt, unit profund cu Dumnezeu, care cred eu mi-a vorbit prin inspirație Divină, provocându-mă să studiez, să caut și să reflectez asupra acestei teme.
Acest suflet era Sora Faustina, din Congregația Surorilor Preasfintei Fecioare a Milostivirii. Ea, încet, încet, a reușit să mă convingă până în punctul în care astăzi, consider cultul Divinei Milostiviri și în mod special instituirea sărbătorii Divinei Milostiviri în prima duminică după Paște ca unul dintre obiectivele prioritare ale vieții mele.
Am cunoscut-o pe Sora Faustina, în calitate de penitentă la Congregația Surorilor Preasfintei Fecioare a Milostivirii din Vilnius. Mi-a atras atenția prin sensibilitatea ieșită din comun a conștiinței sale și prin uniunea strânsă cu Dumnezeu. De cele mai multe ori nu aveam motive pentru absolvire și niciodată nu l-a supărat pe Dumnezeu printr-un păcat grav.
Încă de la început mi-a comunicat că mă cunoștea demult datorită unor viziuni, că va trebui să fiu îndrumătorul ei spiritual și că va trebui să împlinesc un plan divin care îmi va fi transmis prin ea.
Cunoscând-o mai bine pe Sora Faustina, am constatat că darurile Duhului Sfânt lucrau în ea. Ea înțelegea cu simplitate atributele lui Dumnezeu și mai ales Milostivirea Sa nesfârșită
... Am reflectat în mod serios asupra mesajului Divinei Milostiviri și am început să caut în scrierile Părinților Bisericii pentru a avea confirmarea că milostivirea este atributul cel mai mare al lui Dumnezeu, așa cum spunea Sora Faustina, deoarece nu am găsit nimic în scrierile teologice mai recente. Cu mare bucurie am găsit expresii similare la Sfântul Fulgențiu și la Sfântul Ildefons și mai mult la Sfântul Toma și Sfântul Augustin care comentând Psalmii a vorbit mult despre Milostivirea Divină numind-o atributul cel mai mare al lui Dumnezeu. Din acel moment nu am mai aveam îndoieli serioase legate de caracterul supranatural al aparițiilor Sorei Faustina. Am început să public articole despre Divina Milostivire în revistele de teologie, motivând cu argumente raționale și liturgice nevoia de a institui o sărbătoare a Divinei Milostiviri în prima duminică după Paște.
In 1937, în august am fost s-o vizitez pe Sora Faustina la Lagiewniki și am găsit în Jurnalul ei Novena către Divina Milostivire care mi-a plăcut mult. Când am întrebat-o despre proveniența ei mi-a răspuns că i-a dictat-o Isus personal. Încă mai înainte Domnul Isus o învătase Rozariul către Divina Milostivire și alte rugăciuni. Pe baza unor anumite expresii conținute în aceste rugăciuni am compus litania la Divina Milostivire și le-am publicat împreună cu Icoana lui Isus cel Milostiv, Rozariul și Novena.
CE SA GANDIM DESPRE SORA FAUSTINA SI DESPRE APARITII
Din punctul de vedere al caracterului, Sf. Faustina era o persoana absolut echilibrată, fără nici o umbră de psihonevroză sau isterie. Naturalețea și simplitatea erau caracteristicile sale principale în raport cu surorile din congregație și cu persoanele străine. Nu era în ea nimic artificial, teatral, forțat. Nu era nici o intenție de a atrage atenția. Mai mult, încerca sa nu pară deosebită față de ceilalți și nu vorbea cu nimeni despre experiențele sale interioare, în afară de confesor și de Superioare. Afectivitatea ei a fost normală, controlată de voință, fără a demonstra cu necumpănire diferitele stări ale sufletului ei și diferitele emoții. Nu cădea în depresii psihice, nici nu se enerva în timpul insucceselor pe care le suporta cu liniște, supunându-se voinței lui Dumnezeu.
Din punct de vedere mental era o persoană inteligenta și avea un bun discernământ al lucrurilor chiar dacă nu era prea cultă; abia știa să citească și scria cu greșeli. Însă dădea sfaturi foarte corecte surorilor când apelau la ea. Chiar și eu am pus-o la încercare i-am adus la cunoștință niște îndoieli și ea le-a rezolvat în mod foarte corect. Imaginația ei era bogată dar nu exaltată. Din punct de vedere moral, era perfect sinceră, fără cea mai mică exagerare și fără nici o umbră de minciună. Spunea mereu adevărul chiar dacă uneori asta îi crea neplăceri.
In vara anului1934, am lipsit câteva săptămâni și sora Faustina a încredințat experiențele sale altor confesori. La întoarcere am aflat că sora Faustina a ars jurnalul său. Se pare că i-a apărut un Înger care i-a poruncit să-l arunce în cuptor spunându-i: Scrii prostii și nu faci altceva decât să te expui pe tine însăți și pe alții la neplăceri. Ce-ți aduce această milostivire? De ce pierzi vremea descriind anumite halucinații?! Arde totul și vei fi mai liniștită și mai fericită!. Sora Faustina nu avea pe nimeni care să poată s-o sfătuiască și după ce s-a terminat viziunea, a urmat porunca acelui presupus înger. Apoi a ?nțeles că a greșit și mi-a povestit totul urmând ca prin porunca mea să rescrie totul de la început.
Din punct de vedere al virtuților supranaturale făcea progrese evidente. Chiar dacă am văzut în ea încă de la început virtutea castității demonstrată și adânc înrădăcinată, o mare umilință, ardoare, ascultare, sărăcie și iubire de Dumnezeu și de aproapele au fost ușor de constatat într-o creștere treptată și mai ales spre sfârșitul vieții a crescut în ea iubirea față de Dumnezeu.
O dată am văzut-o pe sora Faustina în extaz. Era 2 septembrie 1938, când am vizitat-o în spital la Pradnik și am salutat-o înainte de plecarea la Vilnius. După ce am plecat, mi-am amintit că am adus niște copii cu rugăciuni la Divina Milostivire, tipărite la Cracovia (novena, litania și rozariul). M-am întors imediat să i le înmânez. Deschizând ușa de la camera unde stătea ea singură, am văzut-o reculeasă în rugăciune. Era așezată dar era aproape ridică deasupra patului. Privirea ei fixa un obiect invizibil, pupilele erau un pic dilatate și nu și-a dat seama că am intrat iar eu, pentru că nu voiam s-o deranjez, am încercat să mă retrag. Atunci, imediat, s-a întors în sine, a observat prezența mea și și-a cerut scuze că nu a auzit când am bătut la ușă și când am intrat. I-am înmânat aceste rugăciuni și am salutat-o iar ea mi-a spus: La revedere în cer!
Când in 26 septembrie 1938 am fost să-i fac o ultimă vizită la Lagiewniki, nu a vrut să mai converseze, sau poate că nu reușea s-o facă, spunând: Sunt ocupată să stau cu Tatăl Ceresc. De fapt părea o ființă supranaturală. Din acel moment nu mai aveam nici un dubiu că tot ceea ce povestea în jurnal despre Sfânta Împărtășanie primită din mâinile unui Înger, era adevărat.Tot atunci a prevestit și ziua morții sale. Mi-a spus că va muri peste zece zile. Și a murit în 5 octombrie.
In ceea ce privește obiectul viziunilor Sorei Faustina nu e nimic contrar credinței, bunului simt și opiniei teologilor. Din potrivă, totul duce la o mai bună cunoaștere a lui Dumnezeu. Icoana este realizată artistic și constituie un patrimoniu prețios al artei religioase moderne, cultul Divinei Milostiviri nu numai că nu contrazice în nici un fel dogmele și liturgia, dar duce la explicarea adevărurilor de credință și la prezentarea în mod clar a tot ceea ce în liturgie era până acum ca o legătură.
Efectele viziunilor Sorei Faustina, atât pentru sufletul său, cât și pentru sufletele altor persoane, întreceau orice așteptare. Dacă la început Sora Faustina a fost un pic dezorientată, îi era teamă să urmeze poruncile și încerca să le evite, încet, încet s-a liniștit și sufletul ei a ajuns la o stare de certitudine absolută și de o profundă bucurie interioară. A devenit mereu mai umilă și smerită, din ce în ce mai unită cu Dumnezeu și mai liniștită, acceptând voința Sa în toate fără preget.
Nu e nevoie să vorbim prea mult despre efectele acestor apariții în sufletele altor persoane, care au cunoscut această revelație, deoarece faptele sunt destul de elocvente. Numeroase ex-voto-uri (circa 150) lângă icoana Mântuitorului Milostiv din Vilnius și din multe alte orașe dau mărturie în mod evident despre harurile obținute de către persoanele care venerează Divina Milostivire. Din toate părțile lumii sosesc vești despre haruri extraordinare, adevărate miracole ale Divinei Milostiviri.
Dorim să încheiem cu câteva sfaturi date de Sf. Faustina părintelui Sopoæko:
1. Nu trebuie să încetezi să raspândești cultului Milostivirii Divine, și mai ales trebuie să insiști îi instituirea Sărbătorii Divinei Milostiviri. Niciodată nu vei putea spune că ai făcut destul. Chiar dacă s-ar ivi cele mai mari dificultăți, chiar dacă ar putea să pară că însuși Dumnezeu nu mai vrea Sărbătoarea, sau chiar dacă hotărârea Bisericii în acest sens ar fi negativă, nu trebuie niciodată să te oprești. Chiar daca ți-ar lipsi forțele fizice și morale nu trebuie să renunți.
Nu-ți ajunge o viață întreagă pentru a proslăvi Milostivirea Divină pentru că ea este infinită și inepuizabilă. Dumnezeu vrea ca îca inainte de sfarsitul acestei lumi, care nu va mai dura mult, sa daruiasca omenirii Harul Milostivirii pentru ca nimeni sa nu poata spune, in timpul Judecatii, ca nu a cunoscut bunatatea Divina si nu a auzit vorbindu-se despre Milostivirea Sa.
2. Sa ai mereu intentii curate in toate actiunile.Nu te pune pe primul loc. Sa nu te cauti pe tine insuti, ci doar Gloria Divina și Milostivirea Sa.
